Numai “U” este locul de întâlnire al obsedaților, al idioților cu bună știință care am acceptat că relația noastră cu ”U” a rezistat mai mult decât orice legătură rațională creată de noi. Ne iubim familiile, dar știm că acestea ne-au fost livrate fără să fim întrebați, pe când dragostea față de ”U” a venit subit și inexplicabil, rămânând la fel de puternică în pofida perioadelor de indiferență, mâhnire sau ură provocate de echipă.
Numai ”U” este mărturisirea de taină a mincinoșilor obligați să răspundem la întrebarea ”la ce te gândești” ocolind adevărul. Al celor care, întrebați brusc la ce medităm cu zâmbetul pe buze, a trebuit să zicem ”la tine”, ”la politică” sau ”la noi” când gândul nostru era, de fapt, departe, la nu știu ce voleu din marginea careului sau la un gol marcat în ultimul minut acum 20 de ani.
Numai ”U” este pentru prieteni care au îndurat pe ”Moina” călduri de cuptor și s-au agitat în frig și ploaie prin locuri pe unde nu au mai ajuns niciodată altfel decât însoțind Universitatea.
Nu iubim fotbalul și disprețuim oamenii ce introduc subiectul în peisaj doar pentru a purta o conversație. Pentru noi, încălzirea globală, amenințarea nucleară a Iranului sau suspendarea lui Băsescu nu au nici o importanță, atâta timp cât ”U” mai există. Disprețuim finala Cupei din ziua în care am părăsit competiția și ne cerem scuze tuturor celor care sunt nevoiți să accepte că nu ne pot avea atunci când Universitatea are meci. Iubim Universitatea.
Numai ”U” este pentru suporteri și pentru oricine se întreabă cum o fi să fii așa.